Iti scriu ca tu sa ma intelegi pă mine:

Luăm un domeniu dă 50 dă lei (platesc eu, sa nu ai impresia că te ard);
Luăm o camera web dă 2-3 sute dă lei (investesc tot eu, sa nu crezi ca lucrurile se indreapta spre tine);
Amenajăm doua scaune si-o masă, pă care punem un laptop (tot dă la mine, sa nu te ia panica că la laptop voiam sa te fac);
O dam pă live in iutub cu caterinca dă prost gust;
Oamenii intră, vede, zice ca nu merita dar se intorc in fiecare zi si râde ca prostii, după ce se termina emisiunea, cand isi aduce aminte dă ce a vazut si auzit;
Usor, usor, facem o comunitate dă harneala si incepe lumea să ne ofere consideratie, incepe să te vadă pă strada si să nu te mai flegmeze si tot raul spre bine….
Uite si un script dă prima emisiune:

“- Salut! Eu sunt Elena si el e Miruna (sesizezi schimbarea intentionata de nume astfel incat sa pastram secreta identitatea si să dam o nota de mister)

– Astazi, il avem invitat in emisiune pă Petre, the best of the auto mechanics in the buznis.

– Salut Petre!

– Salut!

– Pentru inceput, te rog sa ne spui cum te intitulezi si cu ce te ocupi?

– Mă….sunteti retardati? Imi bag pewla in emisiunea voastra! Luati-va cei 30 dă lei inapoi ca eu plec. Pai mă prezentati ca Petre mecanicul si apoi ma intrebati cum ma cheama si cu ce ma ocup?”

Sper ca ai prins cat de cat ideea cu ce vreau sa facem si ai inteles că altă variantă, la varsta ta, nu mai exista.

Te pup!

Pai ce să face? Stă acolo, ca bombardierii, să face bani, acum in perioada de nasolie. Râde, glumește, barfește si se scobește intre dește, cu gel dezinfectant, nu cu orice, să nu prindă COVIDu’ 19 de a dat in ăla de la scara cealalta și să-i prindă pă neașteptate.

In rest, fericirea are chipul lor, pana nu-l mai are, ca fraierii prinde boala si moare in chinuri.

Cert este “că cât” a fost sanatoși, au fost cocoși, au fost vocea ratiunii, dadeau sfaturi la pulime, aveau pareri despre cum , ce, cand si unde. Stia despre toate si chiar erau aproape sa descopere leacul dar s-a facut să stranute unu’ peste altul si prafu s-a ales.

In primele zile dă boală, nu stiau pe cine sa mai ia in brate sa pupe si sa le faca cadou boala că cică “e mai bine sa plece grupuri grupuri pă lumea cealalta decat singur ca fraieru’”, comenta unu’ de e mare mahar la afacere, unu’ dă toata ziua sta pă feisbuc să se informeze si in toc la usa cand fumeaza, să nu polueze incaperea.

Stă ei ce stă și decide că gata, e timpul. Intra al’ mai destept dintre ei pă online sa acceseze sit-uri să achizitioneze produs să dea bine pă ultimul drum. Investeste o poala dă bani in coshciuge dă calitate cu cate 16 manere dă aur numai sa afle mai tarziu ca doar 8 persoane pot participa la drumul lui, dintre care 3 au hernie, 2 nu-l suportau, unu a venit ca avea datorii la el si să se asigure ca s-a dus iar ceilalti 2 venisera să ia boala s-o dea mai departe.

Va pup! Am plecat dintre voi.

Dimineată, ora 15:30, dar pă fus dă Tailanda. Ti-ai tras cerneala’n pix si-ai plecat pă straße alaturi de cateva componente dă-ti formeaza masina. Drumul este spre banca, ca ai dă semnat cece sa acheti datori (da, cu un singur “i”), si să para la investitori ca ai actevetate de om dă hafaceri.
Pă drum iti numeri pasii si incerci sa intelegi de ce te trage in jos fishicul dă 20 dă mii dă RON, cand tu dă fapt ai luat la tine bani dă hartie gen plastic.
Te lasi pagubas, nu intelegi si nu ai timp sa calculezi distanta ori masa la patrat, asa ca parchezi c’o mană si lasi sa se traga usa după tine cand esi din masina.
Te bufneste rasul cand vezi ce lasi in urma, dar cu cat te indepartezi mizeria de automobil cu usa netrasa devine din ce in ce mai mica pana la punctul de-ti dispare’n orizont, ceea ce te fericeste…e ca si cum n-o mai ai si oamenii te vede altfel.
Cu pasi rapizi dar cu viteza medie, patrunzi in banca unde-n colt nimic nu te astepata.
Scoti pexul, completezi după exemplu si depui hartie langa teanc sa fie bine la cont.
Pleci, ai dat exemplu dă biznizmen. Casierita se uita la tine cum dipari ca gunoiul de masina din privirea ta anterior.
Oare ce pewla mea, sunt bumerang? te intrebi cand cu proxima ocazie te gasesti alaturi de usa netrasa si piesele de-ti compun mijlocul dă transport.
Esti prea dăstept sa mai cauti vitezele-n cutie asa ca folosesti instinctul dă mergi ca ajungi tu undeva si te duci….

Te pup!

Te trezesti de dimineata, ai aspect dinamic chiar daca faci 10 minute pana la oglinda sa-ti vezi mecla boccie.

Ai prefera sa-ti spua lumea “elegantu’”, chiar daca porti acelasi flanel zilnc, mirosi a rudotel iar orice combinatie de bumbac cu melana pui pe tine da infect pentru ca arati de parca te-ai rostogolit prin camera cu membre si s-au lipit de trupul tau cateva maini s’un picior.

Decizi ca astazi rezolvi tu totul si imediat iti vine ideea sa ma suni pe mine. Ma suni, dar de fapt nu ma suni, ca vin eu mai devreme cu 10 minute la intalnire. Te miri!?

Incerci sa-ti gasesti cuvintele dar deja imi provoci repulsie pentru ca stiu ce-o sa zici.

Vrei sa pari important, ai idei dar nu stii cum sa le expui. Incepi sa le expui, dar le expui de cacat pentru ca ce aveai tu nu erau idei, erau niste chestii adiacente zlobozului.

Cazi de comun acord si decizi sa inghiti ideile mele, stiind de altfel ca nu le poti sustine pe ale tale, chiar daca le aveai, cu mesaje de genul “miercuri, ca luni am banca”.

Ma uit la tine cu dispret si incerc sa fac sa treaca timpul mai repede, poate-mi termina cei de la spalatorie de curatat masina.

Ma duc sa ma cac….revin….o sa-ti ia ceva pana prinzi ideea cu membrele….

Eram aici, langa el, cand lua decizii de calitate, privea de la distanta si solicita sfaturi dar in mintea lui totul era limpede, stia ce vrea, cum vrea si cat e dispus sa plateasca.

A trecut ceva timp pana sa-mi dau seama dar raspunsul era in paharul murdar si farfuria goala din fata mea.

Speranta lui de viata era….revin ca mi se adreseaza.

Era o zi frumoasă de vară dar era iarnă și 16 ianuarie. Ceața îmi dădea în parbriz că elementul de calorifer în dintii lu mă-ta atunci când gătește carnea de vită “well done” lu’ tactu la prânz.

Cert era faptul că drumul nu mă ducea doar înainte ci și în alte sensuri. Zis și făcut….mă îndrept către și pretind că voi ajunge în timp util să-mi duc copilul la unitatea de învățământ.

Prost în spate la prost că să evităm clișeul de bară la bară, groapă, șanț, canal fără capac, claxoane și alte zemuri sărite din gurile unora către mașinile celorlalți. Fenomenul agreat de toți bucureștenii și restul de 70% veniți de pe alte meleaguri, personal, îmi provoacă o stare de să mă fut în el de primar, de oraș, de consiliu local și de alte egg-zeme ce continuă să călăuzească acest mirific popor.

Trec pe lângă niște gunoiaie de oameni care fumează în mășină cu geamurile închise, pe lângă cele două utilaje ale primăriei și cei 6 oameni care, conform edilului, vor termina proiectul Prelungirea Ghencea în cel mult 2 ani, pe lângă imbecilii care semnalizează stânga/dreapta pe drum cu prioritate și mă înjură că nu fac și eu același lucru și mă îndrept viguros cu viteza întâia spre școală.

Îmi las copilul lângă instituție, fiind convins că se duce degeaba, pentru că, la ce nivel este învățământul în România, are și sens să-ți duci copilul la școală și plec înjurând….De ce pewla mea începe școală la 8? când se șție limpede și clar că până la ora 10 creierul uman este conservă…. De ce pewla mea tocmai am făcut 2.9 km în 47 de minute și acum probabil o să fac același timp înapoi? PATRUZECI ȘI ȘAPTE DE MINUTE PENTRU 2.9 km. Păi să nu-ți iau morții în pewla eu ție? DA, tie!

Dimineaţă, ora 13:45, dormi ca coiu’ supt pewla, o arzi pă zgomot nazal şi ombilical dar băloasă da lângă tine nu îndrăzneşte să-ţi
fută o palmă unsă cu menstruaţie peste chipul tău ghebos spre a
creea disconfort şi totodată trezire.

Sună telefonul, speriat te întorci să răspunzi.
Zlobozul uscat rămas pe chilot şi lipit de carici te jenează.
Te mănâncă în cur şi-n cap în acelaşi timp.
Te scarpini la coae.
Răspunzi.
O voce calmă cu accent unguresc îţi spune:
– Ce fa‘ ghebos? Dai o freptura?

După juma de ora de “nu dau, dau“, închizi telefonul şi dai.

Te pregăteşti să ieşi, tzaranucuaudi e în drum spre tine.
O voce îţi spune în continuu să nu faci ce faci dar tu faci şi vocea ia foc. O laşi să ardă.

Ai ieşit, tzaranucuaudi te-a balotat, priveşti pă geam cum trece peisajele pă lângă tine.
Îţi spui în gând că e corect ce ai făcut, că eşti bărbat dă ia decizii singur.

Ajungi la birt, comanzi masă sănătoasă să fie calitate la stomac.
Mănânci cu gură închisă că ai maniere.
O voce calmă îţi spune în continuu că eşti ratat şi că ce faci nu e bine.
Decizi s-o ignori şi ceri nota.
Nota vine.
Lovelele pleacă după card.
Eşti satul.

Tzaranulcuaudi decide că gata.
Plecaţi.
Te balotează în afară capitalei.
Între timp ai colectact un extintor pentru ca să stingi vocea dă ardea.
O stingi.

Totul e bine. N-ai fost plecat nicăieri. Era doar cum ar fi fost dacă.

respect

Salahoresti da esti paron dă SRL, esti in randul lumii da aproape de coadă, ti-ai luat femela langă tine să fii prezentabil in multime, o arzi c-o mana pe volan seara pe straße da nu rotesti tu dă ghidon, bei licori scumpe (zise cocteil), prietenii iti spune “boss” da tu esti pielea pewlii, faci complimente dă te trag in centrul atentiei, evaluezi totul in Euro nu RON, exclus sa fie altul mai destept sau sa stie mai multe, ii faci lu’ ma-ta cadouri, stergi numerele dă telefon a lu’ aia de nu te face sa te simti forţă, cauti apreciere, iei decizii singur dar influentat, consideri ca esti făcător de bine si cei din jur tre sa stie asta, esti selectiv dar selectezi căcat, nu folosesti soneria ca peste tot e casa ta, opulenta-ti genereaza rate la banca, zici ca-ntro zi e totul bine da’ de ce ar fi?
…[to be continued]