Dimineată, ora 15:30, dar pă fus dă Tailanda. Ti-ai tras cerneala’n pix si-ai plecat pă straße alaturi de cateva componente dă-ti formeaza masina. Drumul este spre banca, ca ai dă semnat cece sa acheti datori (da, cu un singur “i”), si să para la investitori ca ai actevetate de om dă hafaceri.
Pă drum iti numeri pasii si incerci sa intelegi de ce te trage in jos fishicul dă 20 dă mii dă RON, cand tu dă fapt ai luat la tine bani dă hartie gen plastic.
Te lasi pagubas, nu intelegi si nu ai timp sa calculezi distanta ori masa la patrat, asa ca parchezi c’o mană si lasi sa se traga usa după tine cand esi din masina.
Te bufneste rasul cand vezi ce lasi in urma, dar cu cat te indepartezi mizeria de automobil cu usa netrasa devine din ce in ce mai mica pana la punctul de-ti dispare’n orizont, ceea ce te fericeste…e ca si cum n-o mai ai si oamenii te vede altfel.
Cu pasi rapizi dar cu viteza medie, patrunzi in banca unde-n colt nimic nu te astepata.
Scoti pexul, completezi după exemplu si depui hartie langa teanc sa fie bine la cont.
Pleci, ai dat exemplu dă biznizmen. Casierita se uita la tine cum dipari ca gunoiul de masina din privirea ta anterior.
Oare ce pewla mea, sunt bumerang? te intrebi cand cu proxima ocazie te gasesti alaturi de usa netrasa si piesele de-ti compun mijlocul dă transport.
Esti prea dăstept sa mai cauti vitezele-n cutie asa ca folosesti instinctul dă mergi ca ajungi tu undeva si te duci….
Te pup!